Principiile:

Ki

Forţă contra ki

Ce este ki?

Conducerea ki-ului

sau a minţii

Cum să conduci ki

Tu alegi cum atacă

partenerul

Ki înseamnă literal “energie” dar are conotaţia unui principiu creativ

fundamental. Cu siguranţă, ki este semnificativ în aikido, de vreme ce este

al doilea caracter care formează chiar cuvântul “aikido”. Dar cum putem

înţelege legătura sa cu aikido într-un mod practic, nu teoretic?

Când începem să practicăm aikido, în mod inevitabil executăm procedeele

folosindu-ne muşchii şi „puterea”. Acesta este modul în care vedem în mod

normal efectuarea de exerciţii fizice.

Dar muşchii şi puterea nu funcţionează în realitate în aikido.

Este necesar un alt fel de abordare – folosirea ki-ului.

Îmi aduc aminte de antrenamentele cu aikidoka experimentaţi pe când de-abia

începusem aikido şi eram perplex de cât de uimitor de puternici păreau. Fără

a părea că depun nici un efort, emanau o forţă fenomenală – cu o ridicare din

umeri m-ar fi aruncat cât colo. Simţeam, când eram apucat de încheietură, o

forţă teribilă circulând prin braţele lor.

De fapt, eram atât de copleşit de forţa câtorva din partenerii mei, încât am

fost aproape descurajat, pentru că eu păream a fi atât de departe de această

forţă şi părea imposibil ca eu să pot dobândi vreodată o asemenea „putere”.

Din fericire, acest fenomen a fost destul de fascinant pentru a mă păstra

interesat şi studios.

Aş vrea să spun acum că acest tip de putere este extinderea ki-ului. În studiul

aikido, una dintre cele mai importante treceri este aceea de la folosirea

muşchilor la folosirea ki-ului. Un aspect interesant al acestei treceri este că

nu există o într-adevăr tehnică de dobândire a ki-ului. Unii profesori spun că

îţi poţi construi sau întări ki-ul prin diferite practici. Din propria experienţă

afirm că aceasta este incorect. Ki există deja în toate lucrurile. E mai probabil

să blocăm ki-ul pe care îl avem deja decât să constatăm că avem nevioe de

ki suplimentar. Ca multe alte aspecte ale aikido, cea mai mare provocare este

dezvăţul de obiceiuri vechi, mai degrabă decât învăţarea unora noi.

Forţă contra ki Începătorii, în mod special începătorii care au forţă fizică, se văd adeseori

puşi în faţa paradoxului putere contra ki, menţionat mai sus. Folosirea forţei

fizice împotriva unui aikidoka experimentat nu va da rezultate aproape

niciodată. Acest eşec neaşteptat are două motive.

Primul, se opune forţa fizică pură forţei ki-ului şi forţa dezvoltată de ki este

de departe mai puternică decât cea fizică. Al doilea, forţa fizică produce

confruntare iar confruntarea îi oferă partenerului ceva împotriva căruia să

lupte.

De exemplu, dacă execuţi un procedeu ikkyo împotriva unei lovituri de

deasupra capului şi-ţi foloseşti muşchii să răzbaţi prin procedeu, îi dai imediat

partenerului „ceva” cu care să se lupte în continuare. E ceva în calitatea forţei

musculare care îi permite oponentului să împingă înapoi. În domeniul forţei

musculare se aplică un fel de fizică newtoniană: pentru fiecare acţiune există

o reacţiune de sens contrar.

Puterea ki are o calitate diferită. E clară, puternică şi imperativă. În acelaşi

timp are calitatea unui vânt tare sau a unui val puternic. De vreme ce efectele

sale sunt palpabile, pare imposibil să-i rezişti sau să i te împotriveşti. Cine se

împotriveşte unui val uriaş sau încearcă să oprească vântul? Are forţă, dar

nimic de care să apuci.

Ce este ki? Deci, ce este exact ki? Ki este forţa care este disponibilă fără a-ţi folosi

muşchii, voinţa, încleştarea sau efortul.

Deci, dacă nu folosim muşchii, voinţa, încleştarea sau efortul, cum ne

antrenăm? Ei, bine, acesta este misterul pe care va trebui să-l cercetezi în

timpul antrenamentului. Poţi găsi răspuns în propriul corp, dar cea mai bună

cale de a începe e să încerci, intenţionat, să nu-ţi foloseşti muşchii, voinţa,

încleştarea sau efortul. Vezi ce ţi-a mai rămas.

Paradox:

Dacă nu merge, străduieşte-te mai puţin.

Acest paradox clasic al aikido flutură prin faţa înţelepciunii convenţionale.

Înţelepciunea convenţională spune „Ca să faci cât mai bine, străduieşte-te

mai tare!” În aikido, aceasta sună „Ca să faci cât mai bine, străduieşte-te mai

puţin!”

Aceasta pentru că noi efectuăm „străduieşte-te mai tare” cu efort. Dar această

abordare în sine declanşează rezistenţa care ne va învinge. „Străduindu-ne

mai puţin” permitem altcuiva să iasă în faţă şi să facă toată treaba pentru noi.

Acest altcineva este ki.

Ki devine disponibil cu conştiinţa relaxată.

Relaxarea este imperativă pentru extinderea ki. Practicanţii de aikido spun că

muşchii încordaţi, pumnii strânşi, etc. taie ki-ul.

Acesta este motivul pentru care (în rolul lui nage) aşteptăm până în ultimul

moment ca să apucăm partenerul în timpul unui procedeu. Apucarea taie

ki-ul. Majoritatea procedeelor în care credem că trebuie să „apucăm” pot fi

efectuate fără să apucăm deloc.

Trebuie doar să înţelegi că, pe măsură ce exersezi, pe măsură ce devii mai

relaxat, pe măsură ce renunţi la efort, putere şi încleştare, altceva devine

disponibil. Dacă ştii dinainte despre ce este vorba poţi fi în căutarea lui. La

început îl vei observa după ce are loc. Mai târziu îl vei observa în timpul

antrenamentului. De fiecare dată când îi observi prezenţa, te va ajuta să-ţi

întăreşti părerea despre renunţarea la muşchi, voinţă, încleştare şi efort.

Conducerea kiului

sau a minţii

Când lucrezi cu ki-ul propriu şi cu al partenerului, te muţi din sfera corpului

şi începi să lucrezi cu energie. Începi să lucrezi atât cu propria-ţi energie cât

şi cu a partenerului. E o experienţă foarte diferită (şi foarte eliberatoare).

Avem cu toţii un depozit de experienţe şi metode condiţionate de a trata

fizicul. Pe de altă parte, mulţi dintre noi nu au prea multă experienţă în

domeniul energiei.

Această noutate ne permite să ne îndepărtăm de reacţiile condiţionate şi să

venim cu ceva diferit.

De exemplu, ştiu că, dacă lucrez cu un om mare, puternic, şi mă gândesc

să-i mişc corpul, va trebui să depun un efort considerabil şi s-ar putea să nu

reuşesc. Asta este concluzia intelectuală la care ajung. E una foarte viscerală,

bazată pe experienţa de o viaţă care spune că o persoană mai mare şi mai

puternică va câştiga. Dacă îl abordez pe acest om mare şi puternic cu această

atitudine, sunt deja învins. Pe de altă parte, dacă nu îl privesc ca pe 120 kg de

muşchi şi tendoane, ci îl văd ca energie, opţiunile mele sunt mai largi.

E mai uşor să-i mişti partenerului energia decât

trupul.

Dacă îţi angajezi partenerul pe tărâm energetic, îţi va fi mai uşor. Într-o

confruntare fizică, toate celelalte lucruri fiind egale, persoana mai puternică

va fi în avantaj. Pe de altă parte, în lumea ki-ului, forţa fizică înseamnă puţin.

Mişti corpul energetic al partenerului, nu cel fizic. Corpul energetic este

adeseori privit ca minte, intenţie sau ki. Asta înseamnă că, pentru a afecta

corpul energetic al partenerului, îi afectezi mintea, intenţia sau ki-ul.

Fizicul urmează energeticul.

Există o relaţie între fizic şi energetic. Fizicul urmează energeticul. Cu alte

cuvinte, dacă afectezi câmpul energetic al partenerului, corpul se va mişca

mai uşor. Dacă îi conduci partenerului mintea sau ki-ul, corpul le urmează ca

o păpuşă supusă.

Conducerea ki-ului este o formă avansată de conexiune – conexiunea cu

energia esenţială a partenerului fără a stabili neapărat un contact fizic.

Cum să

conduci ki-ul

Putem trata această întrebare doar superficial. Răspunsurile reale vor veni din

propria ta practică şi experienţă.

Un început bun de antrenament în conducerea ki-ului este să începi procedeul

înainte ca partenerul să te atingă. De exemplu, dacă partenerul se întinde după

încheietura ta şi tu aştepţi până când te apucă pentru a începe să te întorci

şi să-l arunci, te vei trezi cu trupul cuiva atârnând de braţul tău pe când tu

încerci să-l arunci. Dacă, în schimb, începi întoarcerea şi aruncarea înainte de

a te apuca, vei fi capabil să-i conduci energia. Înainte de a te apuca, dacă eşti

deja în mişcare, partenerul va trebui să-ţi observe mişcările şi să te urmeze.

Dacă intenţia lui este să te apuce, vei putea să-i conduci ki-ul doar rămânând

uşor înaintea apucării sale. Apoi pur şi simplu condu mişcarea într-o poziţie

convenabilă de aikido.

Bineînţeles, sincronizarea este critică în conducerea partenerului. Dacă îl

conduci prea devreme, te vei fi întors înainte ca el să fi comis vreun atac şi

el poate să abandoneze atacul şi să încerce din nou. Dacă aştepţi prea mult,

pierzi avantajul conducerii.

Tu alegi cum

atacă partenerul

Conducerea ki-ului îţi permite să influenţezi modul în care va ataca

partenerul. Vorbim adeseori despre a-i da partenerului o şansă clară de atac.

Dacă îi oferi mâna, aceasta devine un obiect al atacului mai de dorit decât

dacă nu i-ai oferi nimic. Prin uşurarea atacului într-o anumită direcţie, practic

îl „sileşti” pe partener să te atace cum vrei tu. Cu alte cuvinte, vei şti dinainte

cum vei fi atacat pentru că i-ai făcut o ofertă prea bună pentru a o refuza.

Acesta este un avantaj enorm pentru tine. Îl privează pe partener de elementul

surpriză al atacului. Dacă poţi conduce atacul, vei şti dinainte ce va face şi ce

urmăreşte. Încă o dată, secretul conducerii ki este sincronizarea.

Conducerea ki permite ca tu să stabileşti cum va

ataca partenerul.